Voluntariat inca din perioada liceului
A descoperit voluntariatul la unul dintre targurile de voluntariat din Bucuresti, era clasa a IX la Colegiul National „Victor Babes” cand domnul diriginte, profesor de geografie, a decis sa isi incurajeze elevii si sa ii indrepte catre voluntariat. Ea si doi colegi au ales o asociatie culturala, ajutau la organizarea lansarilor de carte, a simpozioanelor si descopereau astfel fascinanta lume a scriitorilor.
Timpul a trecut si pe la finalul liceului a descoperit voluntariatul in spitale. Un an de zile a mers alaturi de alti voluntari sa aduca zambete copiilor internati la Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii Marie Sklodowska Curie, in fiecare joi imbraca costumul diferitelor personaje din desene animate si mergea sa culeaga zambete. Asa a ajuns la etajul 5 al spitalului Marie Curie, etajul 5 insemnand sectia de oncologie pediatrica. A ales sa faca voluntariat pe acea sectie, erau cele mai dureroase zambete obtinute, fiecare zambet, fiecare imbratisare o faceau sa revina iar si iar.
Cu teama. Teama unui pat gol. Imediat cum intra pe sectie cuvintele i se frangeau in dreptul inimii la vederea unui pat gol. Era cea mai grea intrebare: „Unde e X” iar raspunsul era asteptat fara a mai respira. Transpiratii reci, multumiri in gand si o anumita liniste se instalau instant cand raspunsul era altul decat „Acel copil nu mai e”. Lunile treceau si inevitabilul era tot mai des intalnit. Copurile micilor luptatori cedau. Prea putini se intorceau acasa pentru a se juca…. Atunci a inteles ca e nevoie sa faca tot ceea ce poate pentru a ajuta. Ca fiecare mana intinsa conteaza.
Primul pas a fost sa devina donator de sange. Vazand cat de putine stiu oamenii despre donarea de sange a inceput sa adune informatii pentru ea si pentru ceilalti posibili donatori de sange. S-a implicat ca si voluntar intr-o campanie de informare a donatorilor de sange.
A vazut zbuciumul mamelor copiilor cu diagnostice oncologice. Costul interventilor. Costul tratamentelor inovative in lupta cu aceasta maladie. A vazut parinti care au vandut tot ceea ce aveau si tot nu aveau suficient pentru a-i oferi copilului lor o sansa la tratament asa ca a inceput sa ajute mobilizand prieteni, cunoscuti si oameni din online prin evenimente caritabile destinate sprijinirii acestor copii.
A simtit neputinta. Disperarea. Furia de a nu putea face mai mult. Dar si miracolul. Miracolul este atunci cand un copil invinge. Cand un copil se intoarce acasa pregatit de joaca si in remisie.
Fiecare lupta data pentru viata inseamna OAMENI UNITI, oameni care se unesc pentru a ajuta, fara se cunoaste inainte dar care au acelasi scop comun: VIATA.
Voluntariatul i-a oferit oportunitatea de a intelege cat de fericiti suntem noi cei ce putem merge, vorbi, zambi sau simti.
„Atata timp cat poti simti chiar si durere inseamna ca esti inca viu. Sa te bucuri de asta”.
Sunt cuvintele unui copil de a carei campanie de strangere de fonduri Mihaela s-a ocupat indeaproape. I-au ramas in minte si in suflet. Sunt motivationale atunci cand simte ca ceva este imposibil.
Sunt cateva dintre experientele ce au facut-o sa empatizeze si cu oamenii din Ucraina.
A plecat pe data de 1 martie 2022 „pentru cateva ore” in Gara de Nord, sa vada care e situatia si daca poate ajuta cumva.