Angela Frinuc, voluntara care intotdeauna spune „Da, Petru,zi” indiferent de ora stiind ca e nevoie de traducere pentru a putea ajuta…
Ma numesc Angela, actele zic ca as avea 50 de ani… Eu inca cred ca-i o greseala, sigur n-am atat. Sunt voluntara, vorbitoare de limba rusa. Am intrat in toata aceasta „poveste” cu voluntariatul pe data de 24.02.2022, in jurul orei 20 cand primeam in casa o familie cu 3 copilasi… Erau toti speriati…tristi…debusolati…dezorientati… Plecasera din casa lor la 5.30, dimineata, au lasat totul in urma…casa..parinti…..surori si chitara baietelului mai mare… Cu speranta ca intr-o zi vor avea unde sa se intoarca.
De ce m-am implicat?
Fiindca pot! Fiindca imi pasa! Fiindca altfel nu m-as suporta…
Cand am auzit voci transformandu-se intr-o secunda, doar intelegand ca le vorbesc limba, mi-am promis sa raman… Atat cat va fi nevoie….(Sper cat mai putin).
Cum ajut?
Vorbind, cautand, rezolvand, sfatuind (cand mi se cere sfatul) oamenii imi spun „In Ucraina o aveam pe mama, aici te am pe tine” si plang, donez, incurajez, ascult..
In perioada de pana acum am cunoscut altfel de OAMENI…OAMENI ce erau in situatii critice, dar ii puneau pe primul loc pe altii..
Oamenii ce plecau doar daca toate sufletele dragi mergeau cu ei…
Am auzit un altfel de „MULTUMESC”, un „MULTUMESC” de ala de te doare pielea pe tine si simti ca nu mai poti vorbi…
Cu multi inca sunt in legatura, mai primesc vesti despre ei, poze, sunt tinuta la curent cum cresc copilasii nascuti in Romania la nasterea carora am fost intr-un fel partasa….
O noua experienta, frumoasa (datorita OAMENILOR) dar cumplit de dureroasa..
Raman aici cat va fi nevoie…raman sa strig AJUTATI-MA CA SA AJUT..Raman aici sa zic „Da, Petru, zi”…
