Al treilea an de voluntariat și al treilea an de război…

” Doi ani de suferință cumplită în cel mai sângeros conflict armat de după Al Doilea Război Mondial. Soarta unora dintre ucraineni depinde, pe de altă parte, și de românii care le vin în ajutor.

Printre cei care le oferă sprijin ucrainenilor se numără și Petru Gabor, românul care a ajuns să-i ajute pe ucraineni, deși făcea cu totul altceva înainte de război. El este președintele asociației Voluntari fără Frontiere.
Invitat în studioul Euronews România, Petru Gabor a povestit prin ce a trecut de la începutul invaziei. El chiar a fost rănit de o mină antipersonal, care i-a lăsat sechele.
Eu mă duc doar în zonele de conflict, ajut oamenii de acolo. În acești doi ani, am fost rănit, am fost și bătut, în urma unei întâlniri cu rușii, pe lângă Bucea, după trei săptămâni de la începerea conflictului, când am avut o întălnire neplăcută.
Anul trecut, după distrugerea barajului la Kahovka, la două săptămâni după aceea, din păcate, am ajuns pe lângă o mină antipersonal care mi-a distrus mușchii la mâna stângă. După mai multe intervenții chirurgicale, am rămas fără 250 de grame de masă musculară, mâna îmi este în permanență amorțită.”
Extras din interviul ce îl puteți urmări mai jos.